Trecutul e mort,
    Dar, viu şi-n suflet îl port.
      Cad încet în întuneric ,
        Urmărită de trecutul feric.

  Am devenit doar o umbră,
    Hoinară în viaţa asta dură,
      Tot ce ating distrug,
        Ţin în mână un rug.

  Am în inimă un spin,
    Ce mă umple de venin.
      M-am săturat să-i rănesc
        Pe toţi cei iubesc.

  Sunt o floare otrăvitoare,
    Simt cum inima îmi moare.
      Sunt o floare sălbatică,
        Condamnată la o viaţă pragmatică.

  Am transformat totu-n scrum
    Stau singură-n drum
      Privesc în jurul meu,
        Sunt doar eu şi Dumnezeu.

  Sunt o otravă dulce,
    Ce moartea-ţi aduce,
      O dată ce ai gustat din ea
        Alta va fi viaţa ta.

  Am sufletul înmărmurit,
    De durere umbrit,
      Sunt doar o umbră călătoare
        Care încetul cu încetul dispare.