Timpul repede zboară,
Asta începe să doară.
Îţi dai seama cum trece viaţa
Când ţi se subţiaza aţa.
Timpul pe nimeni nu iartă,
Nu te-ntreaba de-ai făcut de toate-n viaţă,
Nu-i pasă de-ai trăit frumos,
Sau de-ai făcut totul fără folos.
Timpul îşi lasă amprenta
Ne atinge bătrâneţea,
Sta v-om pe a casei prispa,
Privind viaţa, o risipă...
Cu fiecare clipă trecută
Tinereţea se dă batută,
Bătrâneţea ne-nconjoară
Rămân amintirile de o dinioară.
|