Alerg prin mintea mea,
    Lumea e atât de rea,
      Gândurile mi-s amestecate
        Visele spulberate.

  Iar plutesc în derivă
    Mă afund în mocirlă,
      Crezând c-am găsit o scăpare,
        Dar e o situaţie fără rezolvare.

  Am ales din nou să cad în gol,
    În loc să dau vieţii un rol
      Să pot merge mai departe
        Să nu mai fiu o umbră în noapte.

  Am vrut să fiu departe
    Să las totul deoparte
      Să încep o viaţă nouă
        Cu inima ruptă în două.

  Dar sentimentele mele nu contează
    Pe nimeni nu interesează,
      Ce simt eu cu adevărat,
        Ce cu mine s-a întamplat.

  În suflet am un gol imens,
    Se pare că nu am de ales,
      Decât sa ma obişnuiesc cu ideea
        Demult alţii au furat viaţa mea.

  De toată lumea sunt dezamăgită,
    M-am săturat ca toţi să mă mintă,
      Greutatea lumii pe umeri mă apasă
        Mă zbat precum un peşte în plasă.